Cum se contruiește identitatea unei biblioteci (III). Câteva cuvinte despre viziune, misiune etc., fără „gargară” corporatistă

Vs
Așa sau așa este o alegere, nu o obligație.

(N.B.: Articol apărut și în revista Biblioteca nr. 10 / 2015)

V-ați întrebat vreodată de ce biblioteca publică este locul de desfășurare a acțiunii în multe dintre filmele și cărțile americane? Iar în cele românești, nu?

În The Day After Tomorrow (Unde vei fi poimâne?), spre exemplu, biblioteca este refugiul în calea apocalipsei, salvarea omenirii și singura speranță de renaștere… Stephen King și-a făcut o misiune din a include în romanele sale cel puțin o scenă în bibliotecă… Într-unul dintre primele episoade din seria originală The Twilight Zone (Zona crepusculară), sfârșitul lumii cruță, ați ghicit, doar biblioteca… Se7enHarry PotterIndiana Jones and the Last Crusade (Indiana Jones și ultima cruciadă)The Breakfast Club (Școala de sâmbătă)Ghost Busters (Vânătorii de fantome)Breakfast at Tiffany’s (Mic dejun la Tiffany)The Shawshank Redemption (Închisoarea îngerilor)

Zeci, sute, mii de filme și cărți pentru publicul larg (nu pentru „specialiști”) se desfășoară în bibliotecă. Pentru că aceasta este, în mentalul colectiv, un spațiu destinat explorării, nu un lăcaș de cultură. Este un mediu prietenos, (inter)activ, viu.

Atât de viu încât niște băieți și-au luat libertatea să facă asta (să reconstituie o scenă din filmul Ghost Busters – Vânătorii de fantome în Biblioteca Publică din New York):

Felul în care ne definim valorile, misiunea și viziunea bibliotecii influențează profund percepția publicului.

Când îți propui, spre exemplu, să fii instituție de cultură, îmbrățișezi valori academice și declari că misiunea ta este protejarea culturii şi spiritualităţii româneşti devii, și dacă n-o recunoști, ceva ce pică greu la stomac. Limitezi. Inhibi. Pui la respect.

Valorile, viziunea și misiunea, despre care am vorbit rândurile trecute, nu sunt un moft. Sunt obligații fundamentale. Fiindcă, începând cu ele, biblioteca publică poate deveni mai degrabă (a)casă decât instituție.

Bogdan Ghiurco

Cum se construiește identitatea unei biblioteci (II). Viziunea și misiunea

„Am un vis...”
„Am un vis…”

(N.B.: Articol apărut și în revista Biblioteca nr. 10 / 2015)

Viziunea și misiunea organizației sunt o obligație nu prea plăcută, niște paragrafe parcă extrase din Legea bibliotecilor, o ceva de pus acolo, pe site, între istoric și orar de funcționare, că, deh, așa se face.

Asta e concluzia pe care o tragi dacă intri pe paginile de internet ale multor biblioteci publice din România.

Majoritatea declarațiilor de viziune / misiune sună cam la fel, vorbesc despre gratuitate (care este oricum o obligație legală), despre patrimoniu, despre accesul la cultură și nu sunt deloc ceva care să se citească cu plăcere, darmite să te mai și inspire. (Există, bineînțeles, excepții. Și am să dau un singur exemplu, cel al Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila).

Viziunea

Din punct de vedere tehnic, viziunea este o declarație fundamentată pe valorile organizației și reprezintă aspirația pe termen lung a acesteia, visul său cel mai îndrăzneț, starea ideală proiectată în viitor.

Viziunea, de preferință formulată într-o singură frază, este, așa cum îi spune și numele, imaginea care ghidează instituția spre succes. Atingerea ei inspiră, motivează și îi determină pe oameni (bibliotecari și membri ai comunității) să lucreze pentru o cauză comună.

Viziunea este, dacă vreți, acel I have a dream al lui Martin Luther King Jr., fără de care America n-ar fi avut astăzi un președinte negru: „Am un vis că, într-o zi, cei patru copii ai mei vor trăi într-o țară în care nu vor mai fi judecați după culoarea pielii, ci după măsura caracterului lor.”

O viziune de bibliotecă bine formulată sună cam așa: Biblioteca Publică Berkeley va cultiva spiritul de explorare, învățare pe tot parcursul vieții, bucuria de a citi și năzuința de informare și cunoaștere a cetățenilor de toate vârstele și culturile.

Sau, într-o manieră mai poetică, așa: Viziunea noastră este [să fim] inima plină de viață a unui mare oraș. (Biblioteca Publică din Calgary, Canada).

Viziunea unei biblioteci trebuie să fie unică, bazată pe caracteristicile comunității și, mai presus de orice, memorabilă, fiindcă, repet, este menită să inspire.

Misiunea

Misiunea sintetizează rațiunea de a fi a unei organizaţii şi explică cum va fi transpusă în realitate viziunea.

În timp ce viziunea formulează o stare ideală posibilă, misiunea exprimă o evoluţie programabilă, bazată pe fapte, date concrete și e musai ancorată în realitatea economică, politică şi socială a organizației.

Declararea misiunii oferă motivație și direcție activităților bibliotecii.

De asemenea, generează sprijinul necesar din partea autorităților / comunității / voluntarilor și contribuie la fixarea climatului organizațional, la identificarea de către bibliotecari (finanțatori, consilieri locali) a scopului și a direcției de dezvoltare a instituției, la fixarea obiectivelor și la transformarea acestora în sarcini individuale, precise, specifice.

Misiunea, ca să ne referim iarăși la Martin Luther King Jr., sunt acei pași concreți pe care i-au urmat negrii din America pentru a-și atinge viziunea: eliminarea prin lege a segregării, protecție sporită în procesul de exercitare a votului, acces neîngrădit la educația universitară etc., etc…

Din punct de vedere tehnic, misiunea trebuie să urmeze această schemă:

Biblioteca acționează în direcția…

prin…

pentru beneficiul…

O misiune deștept formulată va suna așa: Biblioteca Publică Red Bank asigură documente, informații, tehnologie și creează oportunități culturale pentru a-i dezvolta, împuternici, educa și a-i face să se simtă bine pe toți cetățenii, indiferent de vârstă sau statut social.

Sau, mai ales, așa: Biblioteca Publică Regina își implică cetățenii prin oferirea unui spațiu de întâlnire în care bucuria de a citi, de a descoperi și de a învăța este promovată și încurajată. Un spațiu în care oricine are acces la informație, indiferent de suport, pentru petrecerea timpului liber, muncă sau studiu. Un spațiu în care toate culturile joacă un rol, sunt respectate și sărbătorite. Noi, biblioteca, jucăm un rol esențial în succesul economic și educațional al orașului, al locuitorilor săi și al afacerilor din cadrul acestuia. [Biblioteca] cultivă educația și respectă libertatea intelectuală.

Viziunea și misiunea sunt elemente esențiale în definirea individualității bibliotecii. Și întocmai cum orice mare companie și le definește cu maximum de responsabilitate (aveți aici, aici și aici câteva exemple), la fel avem și noi obligația de a o face.

Prin intermediul declarației de viziune / misiune le transmitem contribuabililor din comunitatea noastră, într-un mod palpabil, de ce existăm, ce (plus)valoare le oferim ori, altfel spus, ce le iese lor la faza că li se iau din buzunar taxele și impozitele.

Bogdan Ghiurco

Cum se construiește identitatea unei biblioteci (I). Valorile

libraryfrogs
Sculptura de la intrarea Bibliotecii din Howard County, Baltimore, S.U.A., transmite bună dispoziție și creează impresia unui spațiu primitor, familial. La noi ne întâmpină, de obicei, bustul sobru al patronului spiritual al bibliotecii. Cu ce-am greșit, oare?

(N.B.: Articol apărut și în revista Biblioteca nr. 10 / 2015)

 

Toate organizațiile (instituțiile, bibliotecile, în cazul nostru) știu CE fac.

Majoritatea organizațiilor știu CUM fac ceea ce fac.

Foarte puține însă știu (cu adevărat) și DE CE.

Care este scopul, credința, cauza pentru care existăm? Pare o întrebare simplă, dar dacă dăm o căutare de imagini pe Google după expresia „biblioteca județeană”, rezultatul va fi în proporție de 100% alcătuit din fotografii cu clădiri, steaguri, săli de studiu burdușite de cărți, dar golite de orice suflare.

Dacă repetăm căutarea, de data asta în engleză („county library”), unul dintre primele rezultate va fi acesta: Oameni. Oameni care se simt bine.

Diferența este dată de felul în care ne definim ca organizație. Probabil că dacă s-ar face un sondaj în rândul bibliotecarilor publici din România, majoritatea ar răspunde că oferă informații (la întrebarea CE fac?), prin intermediul cărților și calculatoarelor (la întrebarea CUM?), în scopul ridicării nivelului de educație și cultură al populației (la întrebarea DE CE?).

Cultura și educația sunt două valori care se reflectă în tot ceea ce facem. De la felul în care arată biblioteca (cu portrete în alb-negru de scriitori, obligatoriu morți de câteva zeci de ani, citate celebre, cărți expuse în vitrine bine ferecate) până la felul în care se numește instituția. Majoritatea bibliotecilor din țară poartă numele unor personalități culturale. Într-atât este de răspândită această practică încât, spre exemplu, deși localitatea are deja un patron spiritual important,  Biblioteca publică din comuna I. C. Brătianu, județul Tulcea, poartă numele de „Nicolae Iorga”, creând confuzie în rândul celor care intră pe blogul instituției și amintind oarecum de Caragiale, cu al său Partid Conservator-Progresist. (N.B.: Am oferit acest exemplu nu pentru a ridiculiza activitatea Bibliotecii din comuna I.C. Brătianu, una absolut remarcabilă, dacă veți avea curiozitatea să observați, intrând pe blog, ci pentru a ilustra cât de departe se poate ajunge cu această deprindere).

Cultura și educația sunt două valori nobile. Dar, totodată, sincer!, sunt două valori care limitează cauza noastră și inhibă publicul general.

Apoi, dacă scopul nostru, ca biblioteci publice, este cultura, atunci uniunile artistice cu ce se ocupă? Iar dacă este educația, bibliotecile școlare și universitare cui le lăsăm?

Valorile organizaționale, deși par niște abstracțiuni, ba uneori chiar simple lozinci, pot fi ușor descifrate de către o altă persoană (orice observator obiectiv) și ele guvernează deciziile, procedurile și procesele sau, altfel spus, toate acțiunile bibliotecarilor și ale managementului bibliotecii.

Cultura și educația sunt două valori cu care ne-am deprins încă de mici în meserie și care ne-au contaminat discursul nostru public de bibliotecari. Sunt național răspândite, sunt facile, sunt veșnic acolo când ai nevoie să umpli o sală de copii aduși cu școala. A organiza programe și activități culturale e ușor. A organiza servicii pentru oameni cere puțin mai mult efort. Și înțelegere a naturii meseriei noastre.

Pentru a căpăta această înțelegere, soluția ar fi să găsim răspunsul la întrebarea: „Ce este unic la ce facem noi?”

La cursul de Marketing al serviciilor de bibliotecă (vezi oferta ANBPR), am un exercițiu de care nu m-am săturat nici până astăzi, din 2011 încoace, fiindcă încă îmi oferă o satisfacție unică. Împart participanții în trei grupe și îi pun pe unii să identifice cu ce animal ar semăna biblioteca lor (dacă asta ar fi fizic posibil), pe alții să alcătuiască un răvaș de dragoste bibliotecii, iar pe ultimii să scrie o scrisoare de despărțire, căci, asta e!, află că biblioteca lor nu mai are decât o zi de trăit.

De fiecare dată, participanții redescoperă că valorile care le definesc instituția sunt dăruirea, respectul și responsabilitatea pentru comunitatea pe care o slujesc. Și că biblioteca lor nu este atât despre cărți și cultură, cât despre oamenii care îi calcă pragul.

Identificarea corectă a valorilor organizației este o componentă esențială în definirea noastră ca instituție, fiindcă, pornind de la acestea, vom contura restul elementelor de identitate: misiune, viziune, brand, logo, slogan, mesaj public, strategie de comunicare, ambient etc.

Valorile sunt cartea noastră de vizită. Cu ele rămânem atunci când nu mai avem (fie doar de dragul unui exercițiu) decât o zi de trăit.

Bogdan Ghiurco

Cum să ții o prezentare, un discurs, o prelegere etc.

La viața mea, am asistat la tot felul de prezentări. De voie, de nevoie. Unele m-au făcut să sar de pe scaun de entuziasm (bine, la modul figurat) și să-mi doresc să fi fost eu cel care le-a ținut. Altele însă, atunci când nu m-au anesteziat pe loc, m-au făcut foarte atent la arhitectura sălii, la ceafa colegilor de suferință și la culoarea draperiilor, chiar și atunci când acestea nu existau.

Oameni fascinanți, de la care abia așteptam să văd ce le poate mintea, deveneau brusc, în fața ecranului, altcineva. Intrau într-un rol „oficial”, raportau cifre, recitau fraze întregi fără să sondeze reacția sălii, preocupați mai degrabă să ducă până la capăt ce au de spus, decât dacă ideile lor sunt măcar ascultate.

La viața mea, am ținut tot felul de prezentări. De voie, de nevoie. Unele mai bune. Altele atât de proaste încât creierul meu refuză să-și amintească de ele.

Eu am fost însă același om. Și atunci când am umplut sala. Și atunci când am sedat oameni. Iar întrebarea care se impune este: de ce? Ce-a funcționat diferit?

Ei bine, răspunsul este: m-am pregătit mai bine. Am fost mai atent la ideile pe care vreau să le transmit și la maniera în care o fac, decât la informația conținută pe proiector. Și am învățat de la alții. Am urmărit tutoriale online, am citit zeci de pagini de internet, am repetat.

Majoritatea resurselor (alea bune!) sunt însă în limba engleză. De aceea, astăzi, vreau să vă pun la dispoziție unul dintre clipurile de foarte mare ajutor atunci când pregătești o prezentare, disponibile pe YouTube. Tradus și subtitrat de mine pentru cei care nu stăpânesc limba engleză.

Vă rog, urmăriți-l. Pentru ca data viitoare când aveți o sală de oameni în față, să-i faceți să se simtă ca după metamfetamine, nu după narcoleptice.

N. B. Subtitrarea trebuie activată!

Folosiți fie butonul indicat de săgeata galbenă:

1

Fie cel de alături, din Setări:

2

Bogdan Ghiurco

Metode inedite și ieftine de amenajare a spațiului bibliotecii

Comunicare cu titlul: Metode creative și necostisitoare de amenajare a ambientului bibliotecii, autor Bogdan Ghiurco, prezentată la Conferința Asociației Naționale a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România (ANBPR): SPACE – Biblioteci creative și Comunități conectate (6-9 mai 2015, Băile Felix, jud. Bihor).

Transcrierea comunicării (ideile principale)

Bună ziua, fără prea multe introduceri, vreau să vă întreb ceva.

  1. Care este scopul prezenței cărților într-o expoziție de bibliotecă, v-aș întreba mai întâi? De ce punem și cărți acolo, nu doar un titlu sau citate din mari personalități?
  • Răspuns simplu și evident: Ca oamenii să le împrumute, desigur.
  1. Și atunci de ce, uneori, expozițiile din bibliotecă arată așa? url03
  • Cu cărțile atent închise în spatele unei vitrine, cu titluri și tematici serioase. Mâna sus, vă rog, cine a organizat măcar o expoziție pe tema Unirii Principatelor sau de ziua lui Eminescu. Mâna sus acum cine a organizat o expoziție despre Ziua Mondială a Ciocolatei (11 iulie) sau de Ziua Internațională a Dansului (29 aprilie).
  • Expozițiile pe tematici, să le zicem, tradiționale, sunt foarte la îndemână. Dar pe cât de la îndemână sunt de organizat, pe atât de comune sunt ele în ochiul beneficiarului (adică al potențialului cititor al titlurilor expuse). Sunt destinate în cel mai bun caz vederii și atenției periferice ale acestuia. Iar în cel mai rău caz, transmit o imagine învechită, oficială, scorțoasă despre întreaga bibliotecă, nu doar despre acel spațiu expozițional.
  1. Oamenilor trebuie să li se ofere acces fizic la cartea expusă. Să o poată răsfoi, pipăi, mirosi. O carte nedeschisă este doar un obiect, ca un pantof sau o haină.
  • N. B.: În cele ce urmează, am ales modele de expunere din alte țări decât România, nu pentru că ele n-ar exista, ci pentru ca să nu crea simpatii sau antipatii. Aici aveți un exemplu din SUA: Poți învăța o grămadă de la o marionetă (dummy = tăntălău, dar și marionetă, manechin pentru testele auto, spre exemplu). 0a3b22bd5a9fe37e5765a0a53998e5d1
  • Expoziția este colorată, cărțile la îndemână, ușor de răsfoit, titlul este unul inedit, tematica – la fel, amplasamentul este în mijlocul încăperii, nu într-o extremitate a sălii, unde se găsesc, de regulă, vitrinele de carte.
  1. Nu v-am convins? Știam eu că n-o să fie ușor. Dar și dacă ați fi spus da, eu tot am să prestez până la capăt. 🙂
  • Imaginați-vă cum ar fi dacă cei din sectorul privat, un magazin de pantofi Nike, să zicem, și-ar expune produsele cum se întâmplă uneori cu cărțile. IMG_2995.jpg~320x480 Într-o vitrină de sticlă, bine încuiate, ca pe niște obiecte de muzeu… Vă zic eu, lucrul ăsta nu s-ar întâmpla, pentru că Nike chiar vrea să le cumpărați pantofii.
  1. Și atunci, expunerile lor vor arăta mai degrabă așa. fc09b666a5762110ecb58048a85f26c3 Colorate. Accesibile. În prim plan. Vii!
  2. Ca să arăt totuși că nu vorbesc pe de rost, am pregătit la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iași trei spații expoziționale după principiile enunțate mai sus.
  3. Primul dintre ele. Lecturi de noapte bună.
  4. Al doilea: Keep calm and fii părinte bun!

     

  5. Ultimul: Ziua Internațională a dansului. Invită o carte la dans!
  6. Nota de plată: Cartonul – 0 lei. Lipici – 2 lei. Cutter – 3 lei. Tipărituri – 5 lei. Plușuri: prin amabilitatea Secției pentru copii și a lui fecioră-meu. Cărucior: prin amabilitatea unei colege. Munca mea la afișe, decupat, aranjat: inestimabilă. Total: undeva la 10 lei pentru toate trei expozițiile.
  7. Efectul? N-am putut miza doar pe părerea bună despre propria-mi persoană și pe amabilitatea colegilor care au zis Sigur, sigur, minunat, așa că am întrebat utilizatorii și pe cei care au împrumutat din expoziții.
  8. Cele patru aspecte sondate au fost: Reacția față de expoziții.
  • Majoritatea au zis că expoziția (amenajarea spațiului) este inedită. Niciunul nu a zis că e obișnuită. Ceea ce mă bucură, fiindcă, așa cum zicea un personaj din American Beauty, nu există ceva mai îngrozitor pe lumea asta decât să fii comun, obișnuit. Cum ati califica aceasta expozitie
  • Apoi, cât de potrivită este expoziția pentru o bibliotecă. Cel mai mare „reproș”, l-am primit de la o colegă, care mi-a zis că prea arată a vitrină de magazin. Mi-am însușit „vina”, pentru că eu chiar vreau ca spațiul bibliotecii să fie unul cu impact „comercial”. Cat de potrivita este pentru o biblioteca
  • Am mai întrebat: Cât de diferită este expoziția față de cele cu care s-au obișnuit. Cat de diferita este
  • Și apoi: În ce măsură ați dori ca biblioteca să organizeze și alte spații asemănătoare. Ati vrea sa se mai organizeze
  1. Al doilea aspect: Comportamentul de împrumut.
  • Oarecum surprinzător, vedem că Titlurile (45%) și Tematica (35%) sunt principalele motive care i-au determinat pe oameni să împrumute. La început am fost puțin nedumerit de ce Felul în care a fost organizată expoziția este pe ultimul loc (doar 20%). Explicația pe care am găsit-o a fost, mi-am zis, că oamenii au ales în funcție de interes. Și tot ce a făcut o astfel de expoziție, oricât de inedită, a fost să scoată cartea de la raft și s-o plaseze nu într-o vitrină, ci pe retina utilizatorului. Ce anume v-a determinat sa imprumutati
  • Dar apoi, am urmărit răspunsurile la următoarea întrebare și am observat că, deși tematica și titlurile au fost, declarativ, principalele nevoi care determinat împrumutul cărților, aceeași oameni au spus, aproape în majoritate că nu ar fi luat aceeași carte dacă expoziția ar fi fost organizată „tradițional”. Cat de probabil este ca ati fi imprumutat acelasi titlu Cred că avem aici de-a face puțin cu „păcălirea consumatorului”. Nu știu câtă nevoie reală au avut ei de ea în momentul în care au ales cartea din pătuț sau din cărucior, dar, după ce-au pus mâna pe ea, așa li s-a părut. Un concept de bază în marketing spune că nevoia cuiva de un anumit produs se și creează, nu doar se exploatează. Iar dacă expozițiile noastre fac ca acea nevoie după un titlu / tematică să se nască în mintea beneficiarului, așa cum nouă ni se pare acum că nu există masă de Paște fără miel, deși înainte de 89 se putea și cu salată de bouef făcută cu parizer. Sau Crăciun fără Coca-Cola, pentru că așa ne zice personajul Moș Crăciun (inventat tot de Coca-Cola), atunci înseamnă că ne-am atins scopul.
  1. Al treilea aspect: Ce transmite expoziția despre bibliotecă. Și aici m-a uns la suflet concluzia celor chestionați. Majoritatea au tras concluzia că unei astfel de biblioteci îi pasă. De ei, de utilizatori. E cel mai frumos rezultat. Fiindcă exact asta am vrut și trebuie să transmită o instituție finanțată din banul public prin acțiunile sale. Cum ati defini biblioteca
  2. Ultimul aspect, în sfârșit: ce efect are regândirea spațiului / ambientului în promovare. Cat de probabil ar fi sa povestiti si altcuiva Rezultatele sunt impresionante: covârșitoarea majoritate a utilizatorilor au spus că au să povestească și altora despre ce au văzut la bibliotecă. Asta, rețineți, în vreme ce studiile arată că doar 3-4 din 10 clienți sunt dispuși să povestească altcuiva despre o experiență plăcută petrecută undeva. Iar procentajul pentru utilizatorii nemulțumiți care povestesc mai departe se apropie, paradoxal, de concluziile graficului nostru. Acum, nu pot decât să sper și să-mi fac cruce-n sân că n-am interpretat eu greșit reacțiile utilizatorilor.
  3. Riscuri: Unul major. Oamenii (la noi, cel puțin; nu generalizez) s-au învățat că exemplarele din expoziție sunt de neatins și a fost nevoie de îndemnul colegilor mei de la împrumut, care le-au spus oamenilor că pot lua acele cărți și că ce văd nu e doar de show.
  4. Vestea bună: Și voi puteți organiza oricând un astfel de spațiu.
  5. Ce vă trebuie?
  • Resurse minime: Iată un exemplu de expunere, în care singura butaforie este un pachet de șervețele, pe care scrie: A se folosi la nevoie. Fiindcă lucrările din expoziție sunt cărți cu final tragic. 78608d2539e3c0ac54f516134e8a3b08
  • Un titlu sau un îndemn bun pentru expoziție. De exemplu, o expoziție de cărți polițiste, cu îndemnul: Cărți atât de bune încât singura crimă este să nu le citești. PANO_20140328_180525this
  • O tematică bună. Expoziție de Halloween: Bagă în sperieți o carte bună. Temple-Halloween-Display
  • O idee inedită: Întâlnire pe nevăzute cu o carte. Sau cărți „la pachet”: Făcute una pentru cealaltă.
  • Sau nu! Iată, expoziții organizate nu după tematică, ci după culoarea copertelor: Nu-mi amintesc titlul, dar era albastră. Sau organizate după imaginea de pe copertă: Aruncă un ochi.

     

  • O idee neobișnuităIată un întreg spațiu de bibliotecă, nu doar o expoziție, amenajat pe tematica romanelor fantasy. 2e25bfeb39db6428b269d9255
  • Puțin curaj. Și o inimă mare! (Expoziție de Sf. Valentin). 28f85c2b7ce8f3b306417812372dc8b0
  1. Resurse? Doar scrieți pe Google: library display sau library display pinterest. Untitled
  2. Și țineți minte. Originalitatea nu se recompesează. Inspirați-vă. Cu măsură, dar inspirați-vă. Și nu uitați că există nenumărate modalități de expunere a aceleiași teme. Am să vă arăt, spre exemplu, pe repede-nainte, nu mai puțin de 10 modele de expoziții pe același subiect: cărțile interzise.

    Această prezentare necesită JavaScript.

  3. În numele Bibliotecii Județene Iași și al ANBPR Iași, vă mulțumesc.

Bogdan Ghiurco