Cum se construiește identitatea unei biblioteci (I). Valorile

libraryfrogs
Sculptura de la intrarea Bibliotecii din Howard County, Baltimore, S.U.A., transmite bună dispoziție și creează impresia unui spațiu primitor, familial. La noi ne întâmpină, de obicei, bustul sobru al patronului spiritual al bibliotecii. Cu ce-am greșit, oare?

(N.B.: Articol apărut și în revista Biblioteca nr. 10 / 2015)

 

Toate organizațiile (instituțiile, bibliotecile, în cazul nostru) știu CE fac.

Majoritatea organizațiilor știu CUM fac ceea ce fac.

Foarte puține însă știu (cu adevărat) și DE CE.

Care este scopul, credința, cauza pentru care existăm? Pare o întrebare simplă, dar dacă dăm o căutare de imagini pe Google după expresia „biblioteca județeană”, rezultatul va fi în proporție de 100% alcătuit din fotografii cu clădiri, steaguri, săli de studiu burdușite de cărți, dar golite de orice suflare.

Dacă repetăm căutarea, de data asta în engleză („county library”), unul dintre primele rezultate va fi acesta: Oameni. Oameni care se simt bine.

Diferența este dată de felul în care ne definim ca organizație. Probabil că dacă s-ar face un sondaj în rândul bibliotecarilor publici din România, majoritatea ar răspunde că oferă informații (la întrebarea CE fac?), prin intermediul cărților și calculatoarelor (la întrebarea CUM?), în scopul ridicării nivelului de educație și cultură al populației (la întrebarea DE CE?).

Cultura și educația sunt două valori care se reflectă în tot ceea ce facem. De la felul în care arată biblioteca (cu portrete în alb-negru de scriitori, obligatoriu morți de câteva zeci de ani, citate celebre, cărți expuse în vitrine bine ferecate) până la felul în care se numește instituția. Majoritatea bibliotecilor din țară poartă numele unor personalități culturale. Într-atât este de răspândită această practică încât, spre exemplu, deși localitatea are deja un patron spiritual important,  Biblioteca publică din comuna I. C. Brătianu, județul Tulcea, poartă numele de „Nicolae Iorga”, creând confuzie în rândul celor care intră pe blogul instituției și amintind oarecum de Caragiale, cu al său Partid Conservator-Progresist. (N.B.: Am oferit acest exemplu nu pentru a ridiculiza activitatea Bibliotecii din comuna I.C. Brătianu, una absolut remarcabilă, dacă veți avea curiozitatea să observați, intrând pe blog, ci pentru a ilustra cât de departe se poate ajunge cu această deprindere).

Cultura și educația sunt două valori nobile. Dar, totodată, sincer!, sunt două valori care limitează cauza noastră și inhibă publicul general.

Apoi, dacă scopul nostru, ca biblioteci publice, este cultura, atunci uniunile artistice cu ce se ocupă? Iar dacă este educația, bibliotecile școlare și universitare cui le lăsăm?

Valorile organizaționale, deși par niște abstracțiuni, ba uneori chiar simple lozinci, pot fi ușor descifrate de către o altă persoană (orice observator obiectiv) și ele guvernează deciziile, procedurile și procesele sau, altfel spus, toate acțiunile bibliotecarilor și ale managementului bibliotecii.

Cultura și educația sunt două valori cu care ne-am deprins încă de mici în meserie și care ne-au contaminat discursul nostru public de bibliotecari. Sunt național răspândite, sunt facile, sunt veșnic acolo când ai nevoie să umpli o sală de copii aduși cu școala. A organiza programe și activități culturale e ușor. A organiza servicii pentru oameni cere puțin mai mult efort. Și înțelegere a naturii meseriei noastre.

Pentru a căpăta această înțelegere, soluția ar fi să găsim răspunsul la întrebarea: „Ce este unic la ce facem noi?”

La cursul de Marketing al serviciilor de bibliotecă (vezi oferta ANBPR), am un exercițiu de care nu m-am săturat nici până astăzi, din 2011 încoace, fiindcă încă îmi oferă o satisfacție unică. Împart participanții în trei grupe și îi pun pe unii să identifice cu ce animal ar semăna biblioteca lor (dacă asta ar fi fizic posibil), pe alții să alcătuiască un răvaș de dragoste bibliotecii, iar pe ultimii să scrie o scrisoare de despărțire, căci, asta e!, află că biblioteca lor nu mai are decât o zi de trăit.

De fiecare dată, participanții redescoperă că valorile care le definesc instituția sunt dăruirea, respectul și responsabilitatea pentru comunitatea pe care o slujesc. Și că biblioteca lor nu este atât despre cărți și cultură, cât despre oamenii care îi calcă pragul.

Identificarea corectă a valorilor organizației este o componentă esențială în definirea noastră ca instituție, fiindcă, pornind de la acestea, vom contura restul elementelor de identitate: misiune, viziune, brand, logo, slogan, mesaj public, strategie de comunicare, ambient etc.

Valorile sunt cartea noastră de vizită. Cu ele rămânem atunci când nu mai avem (fie doar de dragul unui exercițiu) decât o zi de trăit.

Bogdan Ghiurco

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cum se construiește identitatea unei biblioteci (I). Valorile&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s