Cum se construiește identitatea unei biblioteci (IV). Brandul numit bibliotecă

(N.B.: Articol apărut și în revista Biblioteca nr. 10 / 2015)

Când auzi „mașină germană”, până să apuci să te gândești la o marcă anume, creierul tău deja procesează: „fiabilitate”, „eleganță”, „siguranță”… Astea sunt cuvintele care-ți vin în creier.

Când auzi bibliotecă, primul lucru la care-ți fuge mintea este cartea. Apoi, în funcție de experiența fiecăruia, s-ar putea să te gândești fie la un loc prăfuit, cu personal înțepat, fie la bibliotecara din copilărie, care te ajuta la teme și-ți dădea sâmbăta desene animate.

Etimologic vorbind, termenul de brand (eng.) vine de la o practică a crescătorilor de animale, care constă în însemnarea cu fierul înroșit a vitelor dintr-o cireadă, pentru a fi ușor de identificat cui aparțin și este, mai mereu, tradus la noi prin cel de „marcă”.

Dar brandul este mult mai mult decât atât. El înseamnă, mai degrabă, totalitatea informațiilor captate și interpretate de către (potențialul) beneficiar, intrat în contact cu instituția și serviciile noastre.

Brandul este, pentru o organizație, tot ce ține de imagine. Este, dacă e să revenim la etimologie, senzația (percepția, sentimentul) înroșită cu fierul în mintea beneficiarului despre instituția sau serviciile noastre.

Ca în reclama de mai jos, în cazul blondei.

Biblioteca înseamnă, în acest moment istoric, un spațiu în care se vorbește în șoaptă, cu oameni care studiază și personal degrabă vărsătoriu de „șșșt”-uri.

Lucrurile se pot însă schimba: acum 10-15 ani, brandul Coca-Cola însemna sărbători în familie, Occident, Moș Crăciun. Astăzi este asociat cu obezitatea, cancerul și eventual cu spălatul vasului de toaletă în lipsă de clor.

Oamenii atribuie produselor / serviciilor / organizațiilor semnificații și senzații care, uneori, nu au nicio legătură cu ele. Acestea se construiesc sau, dimpotrivă, se distrug, se pierd.

De aceea, ține doar de noi ca brandul de bibliotecă să fie legat pe viitor în mintea oamenilor de un mediu deschis, prietenos, activ, de un templu mai degrabă al comunității, decât al culturii.

Elementele brandului

Brandul unei organizații / biblioteci este, de regulă, alcătuit din următoarele elemente:

  • Nume. Cum am mai zis și în primul articol din serie, denumirea bibliotecii este, în general, una dată în memoria unei personalități. Asta e regula din moși strămoși, dar puțină imaginație i-ar ajuta pe oameni să recunoască mai ușor biblioteca noastră din rândul altora. Spre exemplu, dacă vrem neaparat să-l cinstim pe Eminescu și, în condițiile în care mai există (probabil) alte câteva zeci de biblioteci cu numele ăsta în țară, de ce să n-o denumim „Hyperion” ori „Luceafărul”?… Sau de ce mai toate bibliotecile și filialele pentru copii se cheamă „Ion Creangă”? Când „Nică” sau „Prepeleac” transmit mult mai multă unicitate și bună dispoziție?
  • Logo. Este elementul vizual care permite recunoașterea unui produs. (Nu intru în detalii acum, fiindcă pentru acest subiect și pentru slogan am pregătit un articol întreg).
  • Slogan. Este rezumarea în câteva cuvinte memorabile a felului în care publicul trebuie să perceapă instituția noastră.
  • Culori. Aceeași combinație de două-trei culori, folosită și în logo, trebuie să se regăsească în designul tuturor mijloacelor de promovare (site, afișe, semne de carte etc.) și, eventual, în amenajarea ambientului bibliotecii (mobilier, semnalistică la raft etc.). Despre semnificația fiecărei culori în parte, găsiți AICI un minimum de informații.
  • Alte elemente vizuale. Spre exemplu, în lume, există biblioteci întregi cu spațiul amenajat în jurul conceptului de copac, care simbolizează dezvoltare, diversitate, rădăcini comune și solide. Aveți două exemple mai jos:
Biblioteca Publică din Bloomington, Indiana
Biblioteca Centrală din Singapore
Biblioteca Centrală din Singapore
  • Forme, design, arhitectură. Când este fizic și material posibil, clădirea bibliotecii trebuie să devină un element de identitate. Ea trebuie să fie unică, ba mai mult, un model de arhitectură: cu spațiul construit în jurul serviciilor, și nu invers. Două exemple am de oferit aici. Primul este cel, de neatins, al Bibliotecii Publice Seattle (N. B.: filmul este subtitrat):

Al doilea exemplu, unul pământesc, de adaptare la realitatea românească, este Biblioteca din șură (comuna Moșna, județul Sibiu), locul în care baloții de paie au fost transformați în mobilier. Dați click AICI, AICI și urmăriți clipul de mai jos (deși nu e pe deplin lămuritor):

A investi în imaginea unei biblioteci (a construi un brand coerent) nu ține doar de promovare, așa cum, de regulă, se crede. Ci este expresia vie a asumării valorilor declarate, a misiunii și a viziunii instituționale. Este forma cea mai palpabilă pe care o ia mesajul nostru organizațional către public.

Trebuie avut mare grijă ce și cum transmitem, fiindcă publicul se lasă scurtă vreme înșelat: chiar și în cazul „Always Coca-Cola” („Întotdeauna Coca-Cola”), veșnicia n-a durat decât câțiva ani.

Bogdan Ghiurco

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cum se construiește identitatea unei biblioteci (IV). Brandul numit bibliotecă&8221;

  1. Mă bucur pentru că există colegi preocupați de cum trebuie să fie – cum să arate și ce să facă – o bibliotecă publică; mai ales când împart și cu alții rezultatul preocupării lor.

    1. Eu mă bucur că există și la noi în bibliotecă persoane interesate de profesie. Nu multe, dar pe tine știam ca pot conta.
      O părere sau chiar o critică sunt mereu binevenite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s