Genul cărții: împrumutat!

„- Băi, ce-aș citi un autor coreean!”

– Aaa, nu, te rog! Preferații mei sunt scriitorii olandezi de limbă germană.”

Când ați auzit pe cineva vorbind așa ultima oară? Cuuuum? Niciodată? Și totuși, dacă e să judecăm după felul în care sunt organizate colecțiile în bibliotecile de la noi cu acces liber la raft, ai crede că oamenii își aleg cărțile în funcție de naționalitatea autorilor și după limba în care scriu (chit că n-avem de-a face decât cu traduceri).

Modul de organizare după C.Z.U. este minunat pentru regăsirea publicațiilor de către bibliotecar, dar nu spune mai nimic unui utilizator care citește, cel mai probabil, după genuri literare și care, ok, poate știe că Joyce a fost irlandez, fiindcă asta are relevanță în interpretarea universului său artistic, dar care, neasistat de personalul de specialitate, n-o va întâlni în veci pe Amélie Nothomb, pusă la raftul de autori belgieni de limbă franceză, și va avea serioase dificultăți în a-i localiza pe Eugen Ionescu sau pe Hertha Müller, care au operele așezate fie la literatura limbii în care și-au scris majoritatea cărților, fie, dintr-un exces de naționalism, la literatură română, fie în amândouă locurile.

În bibliotecile noastre, un cititor amator trebuie să fie un mic enciclopedist, în așa fel încât să știe momentul exact când Ionescu a devenit Ionesco, ce cărți a scris Nabokov în rusă și ce cărți în engleză și să intuiască dacă Kazuo Ishiguro este romancier japonez sau britanic.

Nu mai spun că așezarea la raft după C.Z.U.-ul atât de drag nouă, bibliotecarilor, condamnă la obscuritate opere care, altfel, s-ar bucura de publicul bine meritat. Spre exemplu, Svetlana Aleksievici, autoare din Belarus, are o carte scoasă de Editura Corint în colecția Istorie, iar descrierea C.I.P. (din care multe biblioteci se inspiră) îi rezervă cifra 621 și ceva (motoare termice), toate astea în timp ce pe copertă scrie clar, cu majuscule, „Premiul Nobel pentru Literatură 2015”! Îmi explică cineva ce șanse are cartea asta să ajungă întâmplător pe mâna unui cititor? Aceeași șansă, probabil, ca și Zero. Biografia unei idei periculoase de Charles Seife, o lucrare fascinantă, condamnată să zacă la 51, pe raftul de matematică, între culegerile dătătoare de fiori ale lui Gheba și Petrică.

Și totuși există o speranță. Pentru ea voi pleda în cele ce urmează.

Acum o lună am avut ocazia de a face parte dintr-o delegație a Bibliotecii Județene Iași care a vizitat, printre altele, și filiala Ion Creangă a Bibliotecii Metropolitane București. Aici s-a optat pentru o așezare la raft a colecțiilor inedită încă la noi, dar care, în occident, este deja fumată.

Ajutați de artistul Dan Perjovschi, care a realizat semnalistica, bibliotecarii de la Creangă au organizat cărțile pe genuri, să aibă oamenii ce citi atunci când nu vin țintit, „pentru școală”, ci își doresc să rătăcească alene printre rafturi după următoarea carte care-i va izbi direct în plex, ca un pumn fără mănușă.

Aveți în colajul de mai jos câteva exemple despre cum au procedat ei:

Modelul acesta este ideal, zic eu, pentru o bibliotecă mică sau medie (filială, bibliotecă școlară, comunală). Deocamdată, este în faza de pilot la Biblioteca Metropolitană, urmând să fie implementat și în alte filiale. Iar, ca detalii „tehnice”, trebuie spus că documentele își păstrează cota de C.Z.U. (mai ales pentru uzul bibliotecarului), dar la raft, ele vor fi așezate tematic, urmând ca pe cotor să primească și un abțibild din acesta:
DSC02456Dacă nu vă atrage modelul „metropolitan”, puteți opta pentru ceva similar exemplului de mai jos, iar internetul și literatura de specialitate sunt și mai generoase decât pot fi eu în acest moment. Căutați!

genre-labels

Conform, blogului Mrs.ReaderPants, rata de circulație a documentelor (și indicele de satisfacție a utilizatorilor, aș zice eu) a crescut, într-un interval de doi ani, în această bibliotecă școlară care a ales schimbarea, de la 12.394 la 19.783.

Câteva cuvinte despre avantajele și dezavantajele organizării pe genuri:

Avantaje

  • cititorii își aleg mai ușor cărțile și știu unde pot reveni pentru altele din același domeniu;
  • cititorii au nevoie mai puțin de intermedierea bibliotecarului;
  • cititorii descoperă, datorită semnalisticii și așezării la raft prietenoase, cărți interesante din domenii care altfel i-ar fi lăsat reci;
  • este facilitată interacțiunea socială între cititorii interesați de același gen / domeniu / tematică;
  • bibliotecarul câștigă astfel un timp prețios, pe care îl poate investi în alte activități;
  • bibliotecarul își face mai ușor statistica cu ce domeniu „se cere” cel mai mult și i se oferă perspectiva de a observa domeniile din care nu „se împrumută”;
  • bibliotecarul poate recomanda mai ușor cărți și poate organiza cluburi tematice de lectură;
  • literatura română are de câștigat (aceasta circulă mai puțin acum, fiind asociată cu școala, dar, odată intercalați autorii români printre cei străini, după gen, lucrurile nu văd de ce nu s-ar schimba);
  • rata de circulație a documentelor va crește;
  • biblioteca va arăta altfel; va arăta că îi pasă!

Dezavantaje

  • la început, munca investită în rearanjarea colecțiilor, „bulinare”, catalogare, semnalistică este consistentă;
  • unele cărți sunt imposibil sau foarte greu de așezat după gen;
  • colecțiile bibliotecii se pot dovedi insuficiente pentru constituirea colecțiilor tematice (spre exemplu, unele biblioteci au foarte puțină carte polițistă sau SF);
  • există riscul ca anumite genuri să fie ignorate sau desconsiderate de către cititori.

Toată pledoaria mea de mai sus e doar o adunătură de vorbe, știu. Dar ca să-mi văd treaba dusă până la capăt, vă mai rog ceva. Ieșiți un pic din postura de bibliotecari. Și puneți-vă în pielea unui cititor, mic, necunoscător, pentru care biblioteca este deocamdată doar un spațiu mare și rece. Încercați să vedeți acest spațiu și serviciile sale prin ochii lui / ei.

Proiecția asta vă va uimi, pun pariu, la fel de mult ca și pe un funcționar de la primărie dacă i-ați cere să se imagineze stând la coadă și umblând din birou în birou după ștampile.

Părerea mea.

Bogdan Ghiurco

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Genul cărții: împrumutat!&8221;

  1. În locul tău, de azi înainte aș fi mai atent când traversez strada. Cunosc colegi de meserie în stare să facă moarte de om pentru Clasificarea Zecimală Universală…

  2. Am avut ocazia să văd Biblioteca Universitară din Varșovia. Un spațiu foarte mare (jumătate dintr-un mall) și foarte cald. Foarte primitor. Cu publicațiile aranjate după o clasificare zecimală, nu după genuri (domenii de interes, vedete de subiect). Aveau acces toți cetățenii peste 18 ani. Au încercat să coboare limita la 16 ani, dar nu făceau față afluxului de utilizatori. Tinerii stăteau tolăniți în fotolii sau pe saltele viu colorate și citeau…
    Din experiența mea, problema nu este aranjarea după CZU, ci lipsa spațiului. Apoi, lipsa imaginației, a gustului estetic, a interesului…
    Aranjarea pe genuri de interes se practică de mult, sub vechea sintagmă de ”rafturi tematice”. Cu cât dispui de un spațiu mai generos, cu atât pui la îndemâna cititorului o ofertă mai bogată din ce l-ar putea interesa. Într-un spațiu mic, însă, organizarea gen ”depozit”, chiar dacă sistematic-alfabetică și nu pe formate, este aproape inevitabilă.
    Câteva biblioteci județene au mers până acolo cu organizarea după CZU, încât literatura este organizată și pe genuri literare. Opera unui scriitor prolific este ruptă în 4, 5 sau 6 bucăți, în locuri diferite. Pentru că, cineva poate dori ca într-o anumită perioadă să citească numai scrisori? sau numai eseuri?
    Sigur că este nevoie să privim și prin ochii utilizatorilor. Dar totul pornește de la un spațiu mare, în care să poți construi un ambient cât mai plăcut. Exagerând până la absurd, fără dejecții de porumbei sau umane. Încălzit. Cu spații în care să desfășori întâlniri ale utilizatorilor interesați de activitatea propusă, fără să fii nevoit să oprești accesul celor care studiază. În care să desfășori cursuri de calculator și internet cu seniorii. În care, profesorul de fizică, voluntar, să ofere explicații pentru cei care dau bac-ul, la fizică și matematică. Sau, camere antifonate, cu o pianină și două banchete, unde tinerele talente exersează la diferite instrumente sau dau un mimi recital pentru cei apropiați. Ca la Varșovia…
    Dacă ai toate astea, ai promovat și biblioteca! Nu mai ești disperat cum să atragi utilizatorii; îți faci griji cum să limitezi numărul lor, fără să ai probleme cu cei care te finanțează din banii publici.

    1. Subscriu. Tot ce spui tu e potrivit pentru o bibliotecă mare.
      Pledoaria mea era pentru o bibliotecă mică sau medie (filială, bibliotecă școlară, comunală). Și am și scris asta.

      1. Doar că… în general, bibliotecile mici, (filiale, comunale sau școlare) se confruntă cu lipsa acută de spațiu

  3. Buna dimineata!
    Poate ca nu ar face chiar „moarte de om” cei care gasesc utila Clasificarea Zecimala Universala, dar ar putea sesiza unele lucruri. De exemplu, aici: „Svetlana Aleksievici, autoare din Belarus, are o carte scoasă de Editura Corint în colecția Istorie, iar descrierea C.I.P. (din care multe biblioteci se inspiră) îi rezervă cifra 621 și ceva (motoare termice), toate astea în timp ce pe copertă scrie clar, cu majuscule, „Premiul Nobel pentru Literatură 2015”!” este clar de unde provine cifra 621. De la o eroare datorata fie neglijentei, fie confuziei cu 821!

    Cat despre autorii belgieni de expresie franceza, ei pot fi redati prin CZU asa: 821.133.1(493). O discutie mai ampla, care nu se cade sa se petreaca aici, ar aborda si subiectul complementaritatii dintre reprezentarea subiectului prin CZU si prin descriptori simultan. S-a scris mult despre asta si poate fi citit de cei interesati.

    Oricum, multumesc pentru interesul manifestat pentru un sistem de reprezentare a subiectelor vechi de peste o suta de ani si care face fata cu brio provocarilor actuale in biblioteci, arhive si altele asemenea. O sa va surprinda cate aplicatii neasteptate are, daca cercetati mai in profunzime subiectul.
    PS. Eu, una, nu as recomanda inspiratia din C.I.P.

    1. Nu e sigur nicio confuzie între 621 și 821 (doar că n-am mai trecut eu continuarea descrierii). La noi în bibliotecă (dar n-am putut scrie asta explicit asta în articol, ca să nu supăr pe nimeni) cartea a primit cota 504: amenințări ale mediului. Astea sunt „excesele” de CZU despre care am încercat să vorbesc aici.
      P.S. Nici eu nu recomand descrierea CIP, dar să ne gândim totuși și la bibliotecarul comunal sau școlar, care-și cataloghează singur cărțile… El, după ce face focul, mătură, rezolvă actele din primărie, se va inspira din CIP cu siguranță și nu poate fi condamnat pentru asta.

      1. Da, dar problema nu este la CZU sau la organizarea după CZU; problema este la modul în care se dă CIP-ul, pe de o parte, cât și la lipsa unui catalog partajat, de unde bibliotecarul să preia descrierea. Centre de internet funcționale sau conexiune la internet există în aproape toate bibliotecile, publice sau școlare

  4. Desi am scris si pe lista de discutii – BIBLOS, as dori sa ramana si aici materialul meu, este o alta opinie si de aici poate mai vin si altele, totul spre binele BIBLIOTECII din Romania.

    Spun cu sinceritate ca de multe ori am admirat articolele si interventiile domnului Bogdan Ghiurco.
    Materialele din blogul personal imi par interesante, de actualitate, frumos scrise, intr-o limba romana curata, vedeam o persoana pasionata de Biblioteci, carti, … un Bibliotecar dedicat !

    Insa, materialul prezentat acum nu mi se pare ca face bine lumii Bibliotecii romanesti.

    Incepand de la titlu care mi se pare pretentios si fara legatura cu continutul subiectului : „Genul cărții: împrumutat !”

    Si in continuare se greseste : „Modul de organizare după C.Z.U. este minunat pentru regăsirea publicațiilor de către bibliotecar, …”
    Fals !

    Cei mai inversunati critici ai CZU recunosc, ca foarte bun, cel putin (dar chiar si ei, inversunatii critici mai vad si alte beneficii ale CZU !), aceasta latura a CZU de aranjare a publicatiilor la raft liber dupa schema clasificarii zecimale.

    Este recunoscut / trecut in analele CZU ca aranjamentul liber la raft dupa CZU este perfect !
    Accesul liber la raft a fost introdus pentru prima oara in Romania prin anii ’70, in BCS – actuala BNaR prin singurul ei adevarat director de la infiintare pana astazi.
    Si Angela Popescu-Bradiceni a copiat modelul din strainatate si ni l-a impus rapid.
    Era un mijloc de reprezentare a publicatiilor care aducea noutate, interes, folosindu-se cu strictete CZU, iar limba romana nu era schimonosita cu etichete pompoase care sa le fie impuse utilizatorilor ca o nouate sau in speranta ca … are atrage …
    Rapid, dupa Biblioteca Nationala si celelalte biblioteci din Romnaia au incept rand pe rand sa aplice aranjamentul la raft liber prin eficienta CZU.
    S-a constat inca de atunci si intotdeauna ca CZU si accesul liber la raft „se calchiaza” perfect.

    A. Ce-l deranjeaza pe utilizator daca pe raft alaturi de domeniu este scrisa si cifra CZU ?

    1 Filozofie – 159.9 Psihologie –2 Religie. Teologie – 504 Mediul inconjurator
    51 Matematica – 51-8 Jocuri matematice – 73 Arte Plastice– 741 Desen
    75 Pictura – 502 Natura. Protectia naturii – 7 Artă – 94 Istorie
    82 Literatura (voi reveni mai jos).

    CZU ar trebui sa le fie explicat chiar si elevilor. La un seminar CZU international, cu vreo 7-8 ani in urma, reprezentatul Ungariei spunea ca in scolile din Ungaria se invata despre CZU !

    Iar, noi o interzicem sau o minimalizam si in biblioteci !

    Spuneti ca se „păstrează cota de C.Z.U. (mai ales pentru uzul bibliotecarului), dar la raft, ele vor fi așezate tematic, urmând ca pe cotor să primească și un abțibild din acesta”
    Pai, CZU reprezinta publicatiile chiar tematic.
    Dar, corect, nu distorsionand sau schimonosind limba, cuvintele, tematica …

    Cum adica utilizatorul citeste dupa după genuri literare ?
    Genurile literare sunt genurile operelor literare : genul epic, liric, dramatic, etc., mai simplu : proza (roman, nuvela, pvestire, etc.), teatru, poezie, etc.

    Asadar va referiti numai la publicatiile literare si le doriti aranjate dupa roman, teatru, poezie, etc.

    Biblioteca nu detine numai literatura, ori atunci impartirea după genuri literare
    nu prea este corecta

    Ce inteleg utilizatorii de 10 ani de la o Biblioteca pentru copii de :
    „etichete” precum:
    Autoritate/ Totalitarsim si ID ENTITATE (?!), IMAGINE,
    MYSTERY , WESTERN , THRILLER …

    Ingrozitor !
    Ce-i asta ?
    As dori sa spun ca pe vremuri – INCULTURA, dar mi se pare prea bland cuvantul.
    Mai corect ar fi : SUB-CULTURA !

    Nu credeti ca acestea sunt niste cuvinte care duc spre nicaieri, mai ales pentru scolari, prescolari, cu un inavatamat romanesc deja precar si inexistent de peste 20 de ani ?

    Pentru ca spuneti :
    „ … Ieșiți un pic din postura de bibliotecari. Și puneți-vă în pielea unui cititor, mic, necunoscător, pentru care biblioteca este deocamdată doar un spațiu mare și rece. Încercați să vedeți acest spațiu și serviciile sale prin ochii lui / ei”.

    Sa le cultivam scolarilor valorile culturii romane si cu o baza solida de cunostinte,
    vor gasi ei singuri carti western sau thriller.

    Avem si carti thriller /horror ?

    Nu suntem satui ca scolarii /copiii nostri butoneaza posturile TV cautand filmele thriller – TV cu care au fost familiarizati de 26 de ani, filme care au distrus vieti – copilarii, relatii normale dintre oameni si dam intaietate pistolului, crimelor, prostitutiei, izbanda prin prin omoruri si jaf ?!

    Macar, Biblioteca ar trebui sa le ofere ce trebuie …

    Doriti sa le prezentati cartile, domeniile, mai atratctiv, fie, dar sigur nu cu astfel de denumiri : Mystery – Humor (in limba romana este UMOR !) – Graphic novels …

    Similar cu acest fel neindicat de atragere a cititorilor in biblioteci mi se pare relevant sa va spun cum la inceputul anilor ’90 era un chioșc pe Bdul. Bratianu din Bucuresti care se numea GARGANTUA !!! Noi care stim ce este cu Gargantua si mesele pantagruelice am putea intelege denumirea, dar cati dintre cei care cumparau tigari, bere si biscuiti de la acel chioșc stiau ? Tot o dorinta de a „rupe inima targului” …
    Ineficient !

    Prezentarea de la Metropolitana se aseamana atat de bine cu multe din actiunile neadecvate din draga si napastuita noastra Biblioteca Nationala :
    – cartile insirate pe cutii de carton pe holurile din BNaR …
    Sau :
    – ideea sinistra ridiculizata deja :
    Image en ligne
    Se doreste cu orice pret sa se evidentieze.

    Nu astfel, chiar sunt si se pot gasi modalitati frumoase, corecte, atractive si eficiente, dar mai ales pe termen lung.
    Dar, se face totul fara pic de inspiratie si minime cunostinte de ceea ce le-ar trebui copiilor nostri care frecventeaza Biblioteca.

    B. In legatura cu autori precum scriitorii belgieni de limba franceza, CZU este foarte clara si este redata etnia autorului respectiv foarte clar si frumos :
    821.133.1(493)-31 – Literatura belgiana.

    Cifra CZU arata ca este vorba de literatura franceza din Belgia.

    La fel se poate reprezenta si Svetlana Aleksievici, etnic bielorus care a scris in limba rusa

    La Ionesco si Herta Muller lucrurile sunt mai simple :
    Ori ii facem pe amandoi si romani si francez (Ionesco), respectiv,
    roman si german(Hertha Müller).

    De ce ar fi rau sau incorect ?
    Am da dovada de nationalsim ?
    Nicidecum !

    Francezii il considera numai francez pe Ionesco. Sunt nationalisti ?
    Ionesco insusi pe timpul comunistilor se vroia numai francez.
    Dupa 1990, in cei cativa ani pe care i-a mai trait si-a mai amintit si de Romania.
    Eu stiam ca la BNaR fata de Ionesco trecem cele doua clasificari:
    821.133.1 – literatura frnaceza Si
    821.135.1 – literatura romana

    Noi, Romanii chiar suntem indulgenti.

    Si encicplopediile ni-l descriu pe Ionesco ca pe un scriitor de limbă franceză originar din România, ceea ce este corect.

    Credeti ca cehii nu-l recunosc pe Kafka ca pe unul de-al lor ? Il lasa germanilor ?
    Sau este drept ca rusii (unii) il considera pe Eminescu ca fiind rus dupa numele Eminovici ?

    Iar, cu Chopin cum este ? Polonez ? sau Francez ?

    Dar, pe Panait Istrati cum il trecem : roman, francez, gresc ?

    Dar, Petru Popescu e Roman sau American ?

    La Aurora Cornu imi amintesc ca parerile erau atat de impartite : sa o consdideram romanca, franceza ori americana ?!

    Sunt multe, foarte multe exemple in aceasta directie – o problema nerezolvata in Biblioteconomia romaneasca, astfel de autori fiind cam imprastiati prin cataloagele bibliotecilor.

    Pe multi bibliotecari i-au preocupat aceste lucruri. S-au scris si lucrari in domeniu. Dar, nu se pot prinde toti autorii intr-o lucrare facuta pe fuga pentru un Simpozion sau un articol de revista.
    Trebuie un studiu foarte serios.

    Ar fi buna o Teza de doctorat facuta de un bibliotecar serios cu dorinta de studiu profund, despre scriitori si nu numai, de limba si etnii diferite.
    Ar fi interesanta o asemenea teza de doctorat, inedita si originala, dar si foarte frumoasa, nu credeti ?

    Am observat ca Charles Seife, la Biblioteca Nationala aree cifra de CZU corecta : 510.21 = Consideratii filosofice in general, cu trimitere la 1 Filozofie si daca se doreste,
    cartea Zero. Biografia unei idei periculoase poate fi pusa si la 1 Filozofie, fara a fi gresit !
    Totusi cartea este o istorie matematica, a cifrei zero, este o carte scrisa cu umor, este adevarat,
    dar, este legata de matematica. Asta e, ce sa facem ? !

    Cu regret, mie nu mi se pare ca ar fi o așezare inedita a colecțiilor in rafturile unei biblioteci chiar fiind vorba de biblioteci scolare.
    Asa cum cred ca artistul Dan Perjhovschi nu a realizat nici o „semnalistica”(?!).
    Cum ii traducem elevului semnalistica ?

    Cat despre ce spuneti legat de descrierea C.I.P. …

    ” … Svetlana Aleksievici, autoare din Belarus, are o carte scoasă de Editura Corint în colecția Istorie, iar descrierea C.I.P. (din care multe biblioteci se inspiră) îi rezervă cifra 621 și ceva (motoare termice) …
    Îmi explică cineva ce șanse are cartea asta să ajungă întâmplător pe mâna unui cititor?”

    ar putea sa va dea explicatia cei din serviciul C.I.P., ISBN, ISSN – Biblioteca Nationala care de ani de zile au spus si spun ca editurile, dar mai ales autorii particulari trec anapoda cifrele la C.I.P., netrecand inainte de editare pe la Biblioteca Nationala.
    In nici un caz bibliotecile nu trebuie sa se ia dupa C.I.P. scris pe o carte care nu a intrat in Biblioteca.
    Numai dupa, CZU este corectata in catalog, dar, pe carte, din pacate, va ramane vesnic …
    Cartea, odata ajunsa in Biblioteca, va asigur ca daca se lucreaza cu profesionalism va capata CZU corecta, ceea ce se intampla mai tot timpul in serviciile de Clasificare/Indexare

    Dar, vedeti ?
    Maniera de lucru !
    „Las’ ca stiu eu … trec eu o cifra acolo cei aia C.I.P. ? niste cifre !”
    Poate, cei de la C.I.P. – BNaR foarte bine pregatiti, de altfel, si cu multa experienta in domeniu mai pot interveni cu explicatii pertinente.

    C. As compara acest mod inedit de prezentare a publicatiilor intr-o biblioteca,
    unde copiii vin sa se informeze, sa afle, sa stie, sa cunoasca, de acord si sa rataceasca printre rafturi, dar sa nu plece din Biblioteca cu ceea ce vad la TV prin talk-show-uri romanesti care nu ajuta chiar de loc,
    cu invatamantul Waldorf.

    Stiti ce avant luase invatamantul Waldorf imediat dupa 1990, da ?
    Cunosc o persoana care era multumita de scoala Waldorf pentru ca nu se faceau ore multe, pentru ca fiul ei se juca incontinuu, nu avea de lucrat nimic acasa, nici nu citea, nu-l preocupau decat desenele animate si sa mearga a doua zi la scoala.

    In clasa a V-a, mama lui a constatat cu durere ca fiul ei nu stia sa scrie si sa citeasca, abia silabisea randurile dintr-o poveste si l-a inscris la o scoala traditionala.

    Si-a revenit greu pana in clasa a VIII-a, era mereu printre ultimii elevi in clasa, nefiind mai putin dotat ca inteligenta decat altii.
    Sigur ca nu a intrat din prima la liceu …

    Sa nu gresim si cu acest mod de inedit …

    Comparatia poate fi facuta si cu noutatea diverselor arii curiculare aparute prin anul 2000 in scolile romanesti, o batjocura si chin pentru profesori, cu experimente pe bietii elevi …

    De acord, sa facem o prezentare frumoasa a publicatiilor intr-o Biblioteca, pentru ca ochii micutilor care vin in biblioteca sa ramana cu o imagine frumoasa, dar si corecta, altfel, nu cred ca realizam ceva bun si durabil.

    D. ?
    *
    M-ar interesa mai mult daca in Biblioteca Metropolitana ar fi inedita atmosfera din Biblioteca !
    Mai multa liniste, buna-cuviinta si respect pentru BIBLIOTECA.

    Saptamana trecuta am intrat in sediul central al Bibliotecii Metropolitane din Piata Amzei si am gasit „utilizatori” care dormeau (efectiv !) pe holul de la etajul I, cu picioarele intinse pe masa existenta acolo.

    In Sala calculatorelor se vorbea cu voce tare, chiar racnindu-se, utilizatorii de Internet/Catalog carti – BibMet vorbeau intre ei de la un calculator la altul, cu „ba” si alte apelative de acest fel, isi tranteau rucsacul pe masa, sughitau si ragaiau cat puteau de tare, poate mai faceau si altceva ca era un miros in sala de nu puteai sta …

    Iar, daca dupa vreo 10 minute de ingaduinta, sotul meu, persoana foarte serioasa de 70 de ani le-a atras atentia intr-un mod foarte civilizat acestor „utilizatori” chemati prin programe inedite la BibMet au raspuns : „ce ba, ce te deranjeaza”?

    Ma gandesc si in acest caz la modul inedit, nu-i asa ?! de a expune prin curtea Bibliotecii Metropolitane – sediul central a unor balansoare, paturi, mese, scaune, poate si pături ?! a creat ideea ca aici este un adapost pentru unii … nicidecum o BIBLIOTECA !

    Oare, nu sunt bani la Biblioteca Metropolitana pentru un portar, o persoana care sa se plimbe pe holurile Bibliotecii atucni cand salile de lectura functioneaza ?

    Oare, nu poate fi pus pe usa salii calculatoarelor un AFIS facut chiar intr-un mod inedit de artistul Perjovschi prin care sa se ceara LINISTE si comportament adecvat intr-o biblioteca ?

    Bibliotecarele foarte amabile, depasite de situatie.

    Tineri de 18-20 ani, maximum 25 de ani fara nici o retinere, scapati – scapatati, de unde ? si adapostiti, unde ?
    Intr-o BIBLIOTECA !?

    De aceea, ma ingrozeste si ideea deschiderii unui restaurant la Biblioteca Nationala, pe cheiul Dambovitei … cu ideea bolnava ca din banii obtinuti de la Restaurant se platesc darile Bibliotecii !!!
    Dar, cat se pierde, altfel, chiar nimeni nu gandeste ?

    Eu trag un semnal de alarma cu ceea ce s-a intamplat la Biblioteca Metropolitana – sediul central !
    Sa nu se intample lucruri mai odioase cand o bibliotecara va ramane mai tarziu intr-o seara sau cine stie ce altceva …

    Vali Constantinescu

    1. Pornind de la mențiunea esențială că nu este blogul meu personal, ci este administrat de mine pentru ANBPR Iași (de altfel, nici nu sunt singurul contributor de pe-aici), câteva precizări:
      1. Toate articolele mele se adresează bibliotecilor publice (comunale, orășenești, municipale, județene). Nu am pretenția că știu ce ar fi bine pentru biblioteci de rang mai înalt.
      2. Da, C.Z.U. este un sistem de organizare tematic, dar, necredincios fiind de felul meu, nu cred în perfecțiunea a nimic pe lumea asta. Modelul, insufient descris de mine, recunosc, în textul de mai sus, este o altă variantă de organizare tematică. Una care ține cont de specificul publicului și colecțiilor din fiecare bibliotecă în parte. Eu am trăit un an și ceva în Anglia și, printre primele lucruri, mi-am făcut permis, valabil în toate bibliotecile ținutului de reședință. De aici mi-am preluat modelul și de la ce-am văzut în S.U.A., nu de la Metropolitană, pe care am dat-o ca exemplu, că altul la îndemână de pe la noi n-am avut. În bibliotecile pe care le-am folosit în străinătate în calitate de cititor și care m-au convins de justețea organizării lor, interacțiunea cu bibliotecarul (prin soluțiile RFID implementate) era minimă, spre zero. Asta mi-a economisit timp și m-a scutit de „rușinea” de a da ochii cu bibliotecarul când a fost să plătesc amenda pentru întârziere. La fel, și organizarea la raft m-a ajutat cu economisirea timpului și în găsirea cu ușurință a unei lecturi de plăcere. Beletristica (marea masă a colecțiilor) era organizată alfabetic și, totodată, prin buline asemănătoare celor din articol, pe genuri „de consum”, ca să le numim așa: thriller, umor, spionaj… Apoi, mai erau câteva rafturi de nonficțiune și altele de literatură serioasă (inutil de clasificat după gen: Shakespeare, Oscar Wilde etc.), restul domeniilor fiind grupate pe „ce se cere”: fotografie, bucătărie, tehnica scrierii romanului… Unele domenii din C.Z.U. lipseau cu desăvârșire, pentru că, atenție, era vorba despre biblioteci publice (ca și cazul nostru!), nu despre biblioteci cu rol academic. Aici stă toată diferența noastră de idei!
      3. Eu nu mă tem de genurile „minore”: thriller, SF, horror. Eu însumi mă bucur de ultimele apariții SF, deși recitesc cu sfințenie, aproape în fiecare an, toate romanele lui Dostoievski. Nu cred că un copil care crește cu Harry Potter, și nu cu Harap Alb, va deveni un adult-problemă. La fel cum este doar o percepție că la Waldorf nu se face școală „serioasă”. Rata lor de promovabilitate la BAC (adică taman la testarea „serioasă”) este printre cele mai mari din țară! Undeva la 80 – 90%, și asta fără a face militărie cu elevii, așa cum se întâmplă la alte licee teoretice cu rezultate comparabile, după cum vă invit să verificați aici: http://www.admitereliceu.ro/institutie/liceul-waldorf-iasi/rezultate-bac și aici: http://www.romanialibera.ro/societate/educatie/secretele-succesului-la-bac-al-elevilor-waldorf-230357.
      4. În privința lui Ionescu, ce-am vrut să spun, încă o dată: e irelevant pentru un cititor (atunci când caută o carte) dacă el este român sau francez. Pentru istoria literaturii, da, e super-mega-ultra important. Dar să încerci să reconstitui traseul lui în viață prin așezarea la raft într-o bibliotecă publică (că ce este mai presus de asta nu mă interesează) când la literatură română, când la franceză, când în amândouă locurile, e derutant și nu rezolvă cu nimic controversa privitoare la naționalitate (pe care statul român i-a și refuzat-o, dacă e să ne amintim bine). La fel în cazul lui Cioran, Petru Popescu etc. Nimeni nu citește după naționalitate și, în plus, aproape toate cărțile din bibliotecile noastre sunt traduceri.
      5. Deși nu e treaba mea, pentru că a fost invocat, am să vorbesc și despre restaurantul BNaR, atât de contestat pe Biblos. Iarăși, din perspectiva unui cititor, și nu a unui bibliotecar! Vara trecută am avut treabă la Națională și am vrut să mănânc ceva. Am pierdut o oră încercând să găsesc altceva decât niște covrigi… Eu aș fi putut, ce-i drept, să-mi amân pornirile gargantuești, pentru că nu aveam decât o hârtie de rezolvat, dar mă gândesc la cei care studiază o zi întreagă, unde să se ducă?… Câte ore să irosească pe drum?… Ce fac dacă vor să ia cele trei mese pe zi, recomandate de către medic?… Părerea mea este că, ținând cont de locul unde este amplasată clădirea BNaR, restaurantul este o prioritate de tip zero pentru utilizatori! Nu 1, nu 2, ci 0, cu Z mare. Nu văd în a mânca nimic degradant, iar atât timp cât Biblioteca Națională asigură cele necesare satisfacerii altor nevoi fiziologice (asta dacă nu se va dori mutarea closetelor în Dâmbovița), nu înțeleg de ce înființarea restaurantului este măcar pusă în discuție.
      Cu respect…

  5. Multumesc pentru aparitia comentariului meu la subiectul dat si va rog sa anulati pe cel de-al doilea comentariu intrucat este identic cu primul. Mea culpa ! Nu am asteptat si am dat din nou acelasi comentariu.

  6. Cu plăcere. Eu cred în diversitatea de opinii și nu opresc niciun comentariu de la publicare. Doar că, pentru a preveni spamurile, am făcut setarea ca fiecare prim comentariu al unui cititor să fie aprobat. De acum, nu veți mai fi moderată în intervenții…

  7. Cred ca s-au lamurit unele chestiuni si este foarte bine pentru cei care citesc atent.
    Eu sper ca sunt interesati.

    1. Mai subliniez ceea ce am mai spus in decursul anilor ca DACA Biblioteconomia este o ştiinţă, atunci CZU este o parte din această ştiintă.

    Ori, aranjarea publicatiilor la raft liber este o metoda, sigur, mai ales pentru anumite biblioteci necesara pentru evidentierea unor carti, a unor subiecte mai cautate, etc., etc.
    Cititorul este beneficiarul implicit al muncii clasificatorului. Tocmai pentru că în urma muncii clasificatorului (CZU), beneficiarul, utilizatorul îşi găseşte mult mai uşor ce îi trebuie. El, Cititorul este avantajat implicit de CZU.

    Sa facem o comparatie cu un program de calculator, pe care multi nu-l înţeleg, nu ştiu cum a fost făcut, nici nu interesează, dar multi îl folosesc şi-i ajuta realmente în muncă, printr-un simplu click.
    De ce nu ar fi acelasi lucru si cu sistemul CZU ?
    Clasificarea fiind zecimală, arborescentă, depăşind barierele lingvistice, cu ordonare logică, datorită cifrelor, nu este un handicap pentru utilizator.

    Pentru mari teme, bibliografii pe o tema data, eu consider ca acest mod de indexare prin CZU ajuta mult mai bine si mult mai corect.

    Desigur, aici rolul mare le revine bibliotecilor mari – Nationala, Universitare, Judetene.

    Imi pare rau ca tot mai mult clasificatorii din bibliotecile romanesti nu vorbesc, nu intervin.

    2. Sigur ar fi perfecta sprijinirea CZU prin LIVES-Ro si a LIVES-ro cu CZU.

    Dar, la noi, deocamdata, LIVES-ro este o sinecura … pentru unii
    La BNF – RAMEAU (cu traducerea copy-paste la LIVES-ro) este evidenta folosirea CDU (Dewey) :

    http://rameau.bnf.fr/utilisation/code_themes.htm Chiar se spune ca indicii CDU ajuta RAMEAU pe discipline si grupuri tematice :
    „Les codes de regroupement par domaines, inspirés de la Classification décimale Dewey, permettent de trier les notices d’autorités RAMEAU par disciplines et ensembles thématiques.
    Fiecare membru din echipa RAMEAU – BNF are domeniul su stabilit tot dupa CDU si sigur si dupa pregatirea proprie a fiecaruia”.

    3. Sa zicem ca un copil care crește cu Harry Potter nu va fi un copil –probleme, desi eu am mari indoieli.
    Dar, de ce nu am recomada unui copil de 7-8-10 ani povestile lui Creanga ?
    „Danila Prepeleac”, „Soacra cu trei nurori”, „Ivan Turbinca” sunt rarisime !
    Sa aiba alte popoare asemenea subiecte, frumoase, deosebite, scrise intr-o limba care musteste de … replici, dar si de intelepciuni.
    Creanga este genial !

    Cu ani in urma, am vazut pusa in scena „Ivan Turbinca” (teatrul Ion Creanga- BucurestI) si copii si maturi radeau cu lacrimi …
    Eram intr-o librarie si o fetita din ciclul primar cerea Harry Potter nu stiu ce volum si regreta ca nu exista. Cand am intreabt-o de o poveste romaneasca mi-a spus ca nu stie, ei i-a indicat doamna „Harry Potter”.
    Nu este normal sa fie asa.

    Aici v-as da un exemplu foarte elocvent :

    http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/rectorul-ubb-cluj-studentul-nu-mai-distinge-asia-europa-Iti-spune-caut-imediat-laptop-e-rusine-ajungem-nu-mai-folosim-mintea-1_56e6d1cc5ab6550cb8d67780/index.html?utm_source=newsletter&utm_campaign=Rectorul+UBB+Cluj%3A+%E2%80%9EStudentul+nu+mai+distinge+Asia+de+Europa%E2%80%9C+%2F+O+nou%C4%83+lovitur%C4%83+pentru+familia+r%C4%83mas%C4%83+f%C4%83r%C4%83+copii+%C3%AEn+Norvegia+%2F+Cum+arat%C4%83+via%C5%A3a+sub+Statul+Islamic&utm_content=Newsletter-318435-20160314&utm_medium=email

    Rectorul UBB Cluj:
    „STUDENTUL NU MAI DISTINGE ASIA DE EUROPA. ÎŢI SPUNE: «CAUT IMEDIAT PE LAPTOP». E O RUŞINE! O SĂ AJUNGEM SĂ NU NE MAI FOLOSIM MINTEA”

    Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, Ioan-Aurel Pop, crede că SISTEMUL UNIVERSITAR DIN ROMÂNIA A AJUNS LA O NOUĂ „FUNDĂTURĂ” …

    Ioan- Aurel Pop crede că „STUDENŢII DE ASTĂZI ÎŞI EXERSEAZĂ DIN CE ÎN CE MAI PUŢIN MINTEA ŞI MEMORIA, APELÂND LA TEHNOLOGIE, IAR CONSECINŢELE POT FI GRAVE”.

    Pop face o comparaţie între „STUDENŢII DE ASTĂZI ŞI CEI DE ACUM 20-30 DE ANI, CARE ERAU OBIŞNUIŢI SĂ-ŞI FOLOSEASCĂ ALTFEL MINTEA”.
    (Merita sa cititi articolul)

    4. Si totusi nu inteleg unde il puneti pe Eugene Ionesco, la literatura franceza ? dar, pe Petru Popescu ?

    5. Desi la 10 minute de mers pe jos de la BNaR se gasesc magazine, unde se poate cumpara ceva de macat si restaurante de consumat … totusi sa zicem care ar fi bine ca la Biblioteca Nationala sa existe un BUFET de unde salariati si cititori deopotriva sa poata bea o cafea, un suc, sa consume ceva de mancare, un fruct …

    Dar, sa fie la nivel de BUFET – EXPRES, cum erau odata, de mult in Romania.

    Adica, sa se consume ceva frugal, in picioare, sa exsite o sobrietate cu respectul pentru institutia in care te gasesti.
    Restaurantul cu mese, cu consumat si revenit si consumat , chiar si existenta a ceva alcool (iar daca nu exista au grija clientii sa aduca cu ei, va asigur) … este o greseala si o insulta la adresa Bibliotecii.
    Sau indepartarea de la adevaratele probleme ale Bibliotecii.

    Si aici vin cu inca doua idei deja stiute :

    1. Cand Biblioteca Nationala a Romaniei are atatea lipsuri si cel mai important nu are numarul de publicatii exact cu ceea ce este trecut pe site, asta ca sa notez aici doar atat, dar stiti si dvs. toti cati citit cate lipsesc BNaR, tu, Ministrul al Culturii te gandesti mai intai la … un RESTAURANT ?!

    2. Iar fata de intamplarea de loc … intamplatoare de la Biblioteca Metropolitana este o dovada ca toate modernitatile care ni se par ca ar fi chestiuni deosebite – sezlonguri, mese, scaune prin curtea Bibliotecii, etc. nu vor atrage in veci adevarati utilizatori, ci dimpotriva … dupa cum se vede deja.

    In incheiere as spune ca intr-o societate normala, echilibrata, civilizata, pana la urma, putem experimenta, dar, mai ales acum cand Romania este distrusa la toate nivelurile, cand
    „ne-am distrus institutii si generatii” in acelasi timp,

    SCOALA, INVATAMANTUL si sigur BIBLIOTECA trebuie sa constituie factorii detrminanti de mentinere a ceea ce este bun, de apreciere a valorilor romanesti mai intai si orice inovatie sa aduca beneficii copiilor nostri care nu mai gasesc nimic bun in tara lor.
    Multumesc.

    1. Două scurte răspunsuri la ce mi se pare mie că a rămas în suspensie.
      1. Așa e! Creangă este genial! Dar pentru noi, adulții, nu pentru copii. La concluzia asta a ajuns însuși Sadoveanu, când a mers să le citească elevilor Ivan Turbincă și a observat că aceștia se plictisesc de moarte. Doar noi, „oamenii mari”, putem să savurăm cu adevărat limbajul, altfel greoi, și să tresărim la nostalgia sfâșietoare din partea a patra a Amintirilor. Pentru un copil, istoria crimei cu premeditare și a sângelui pe pereți din „Soacra cu trei nurori” și „Capra cu trei iezi” se pot dovedi chiar șocante. Va veni și vremea lor să se bucure de lectura lui Creangă, dacă familia, mediul social și profesorii (ca să nu mai punem totul în cârca bibliotecii) le vor dezvolta dragostea de carte. Până atunci, vorba humuleșteanului: „Dacă-i cal, să tragă. Dacă-i popă, să cetească. Și dacă-i copil, să se joace.”
      2. În sistemul descris de mine pentru bibliotecile mici și medii, întreaga literatură este grupată sistematic-alfabetic, indiferent de naționalitatea autorului. Așadar, Eugen Ionescu intră la litera I, alături de cărțile lui Ishiguro, să zicem.
      P.S.: Astfel de discuții mie mi se par foarte utile. Fiindcă orice sistem este supus reinterpretării. Și orice părere are nevoie de contrariul ei, pentru a putea fi șlefuită și înțeleasă de cei din jur și chiar de emițătorul ei. Cum ziceam și cu altă ocazie, dialogul ne face mai înțelepți și mai puternici.
      Numai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s